La o depărtare de 25 km N de Iaşi, pe DN 24C Bivolari-Ştefăneşti-Botoşani, se află satul Probota, reşedinţă de comună. Satul este aşezat pe coastă de deal şi are în faţă şesul Prutului. Denumirea satului provine de la numele Mănăstirii Probota care a avut moşii prin părţile acestea.
După unele informaţii, satul are o vechime de peste 150 de ani întrucât la împroprietărirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza nu erau decât un număr de 9-10 familii care au fost împroprietărite în acea vreme. Biserica parohială cu hramul Sfântul Mare Mucenic Mina şi Sfântul Vasile cel Mare a fost construită mult mai târziu şi anume în anul 1893.
Tot atunci a fost construită şi şcoala din localitate. Biserica a fost construită exclusiv cu cheltuielile şi osteneala sătenilor. Locaşul este în formă de navă, având 18 m lungime şi 6 m lăţime. Pictura icoanelor din catapeteasmă are o valoare artistică deosebită, însă numele autorului nu este cunoscut. Dintre tipăririle vechi amintim: Triodul (1747), Liturghierul (1759), Penticostarul (1783) şi Ceaslovul (1757). În curtea bisericii există şi un cimitir al eroilor sovietici din Al II-lea Război Mondial.
În decursul anilor biserica a avut mai multe reparaţii de întreţinere, cea mai importantă fiind cea din anul 1939, când corpul bisericii s-a prelungit cu 6 m şi s-au refăcut complet acoperişul şi clopotniţa. Dintre preoţii slujitori amintim pe: Pc. Pr. Iconom Stavrofor Cristache Stoian, Pc. Pr. Filip Achiţei şi Pc. Pr. Cornel Ancuţă.
De la 1 august 1998 a fost numit preot paroh Pc. Pr. Ioan Pralea, prin transfer de la parohia Rădeni. În timpul păstoririi sale, s-au reparat casa parohială şi anexele (1999-2000), s-a construit o casă socială (2000), s-a reparat biserica în interior şi exterior, înzestrându-se cu mobilier nou (2006-2007) şi s-a pictat interiorul bisericii în tehnica tempera-acrilic (2011-2012).
Pentru viitor avem în proiect zidirea unui aşezământ care să adăpostească o casă mortuară precum şi un muzeu al parohiei.
